VREAU SA-L VOTEZ PE OPRESCU!!!

SUNT LIBERAL. AM VOTAT CU PNL SI VOI VOTA CU ACEST PARTID.

Dar, prieteni, ce se intampla acum reprezinta incalcarea unui drept constitutional al oricarui om din tara asta. Nu ma intereseaza cine este in aceasta situatie: de la Gusa, la Blaga, de la Orban la Diaconescu. As fi reactionat la fel. Chiar si pentru Presedinte.

Bai, golanule care validezi candidaturile: omul asta a fost votat de o gramada de oameni de a intrat in Parlament. A intrat de doua ori in turul doi, votat de bucuresteni. Cum iti permiti bai CONSTANTIN MARINO MARIN, sa ai tu astfel de idei. Mai baiatule tu esti un repetent. De ce?  Pai uitati-va ce note are semijudecatorul asta, sau raspopitul (disponibile pe pagina www.csm1909.ro/csm/linkuri/16_11_2005__2091_ro.doc  numarul 13 la curtea de apel BUCURESTI.

REZULTATELE PROBEI SCRISE LA CONCURSUL DE PROMOVARE ÎN FUNCŢII DE EXECUŢIE A JUDECĂTORILOR ŞI PROCURORILOR, SESIUNEA OCTOMBRIE - NOIEMBRIE 2005, CATEGORIA JUDECĂTORI: CONSTANTIN MARINO MARIN - MEDIE EXAMEN 4,10. Mai oameni buni cum poate judeca un semijudecator. Care dintre voi a promovat un examen cu nota 4? Eu, niciodata. Poate judeca omul asta de nota 4 in meseria lui? El si-o lasa sanatatea pe mana unui doctor care a luat nota 4,10 la examenul de rezidentiat?

Fratilor, am ajuns sa fim condusi de semiexperti? Bai, p^%^ca care te dai expert si dai verdicte, esti un lustruitor de bocanci, un ca%^t pansat. Trebuie sa te invat eu sa dai un verdict in litera si SPIRITUL legii?

 

Dumnezeu sau Jolly Joker?

Mi se intampla de multe ori sa ma trezesc dimineata plin de o greata fenomenala. Satul de oameni, satul de bunavointa lor prefacuta, de zambete false, de discutii fara subiect, de vanzatoarea de la care ii cumpar tigari si care-mi ureaza “Sanatate!”, de barbatii care au ca animal de casa pisici, de amabilitatea mimata a tuturor, de formulele de incheiere “Poate ne mai vedem. Da-mi nr de tel…” (”Idiotule, nu am mai vorbit de o mie de ani, ce te face sa crezi ca ne vom cauta acum?!”), de prieteni care suna cand au nevoie, de oameni mici, de oameni pentru care toata viata o reprezinta un compromis, de retete de succes, de idioti.

Acum e campanie electorala… m-am saturat de “lideri politici” moralizatori, de etaloane, de fatarnici, care cand se pupa si se bat pe spate, cand doar se bat; de lozinci mobilizatoare, de fatarnicia asta electorala, de mizeria asta politica.

Ajungi in diverse momente din viata cand nimic si nimeni nu te poate ajuta. Dar absolut nimeni! Ce faci? Te rogi. E ciudat pentru ca stii ca nu ai mai facut asta de mult timp. Cu toate astea iti aduci aminte destul de repede. Urmezi acest ritual asa cum il faceai cand erai mai mic. Te rogi pentru ca nu ai alta solutie. Iti dai seama de cat de ipocrit esti, ai incercat lucruri lumesti si acum cand nu mai ai ce face si simti ca te cureti, incepi sa te rogi. Ti-ai adus aminte de Dumnezeul pe care L-ai uitat, iar acum te rogi sa nu te uite. E ca si cu prietenul. Daca ti-ar da aceeasi replica pe care o gandesti cand te vezi cu  cel care iti cere numarul de telefon?!

 Ne-am obisnuit sa apelam la Divinitate doar in ultima instanta, doar cand am epuizat toate eventualele solutii lumesti. Am trecut de la o lume care se baza la extrem pe credinta si puterea credintei, la o lume pentru care credinta inseamna spectacol.

Nu incerc niciun manifest, nu mi-am schimbat confesiunea, nu am devenit fanatic sunt dpoar niste ganduri care mi-au trecut prin cap atunci cand vanzatoarea mi-a urat “Sanatate!”

Solutie!

Dupa lungi sedinte politice , dupa analize indelungate, dupa ceretari profunde in literatura de specialitate mi-am dat seama care este modalitatea de reformare a clasei politice: nu votul, cu atat mai putin cel uninominal, nu mitraliera cum ar sugera Herr Komandant Vadim, nu exilul in Congo cum ar sugera prea-iubitul si slavitul Presedinte Basescu, ci DRESAJUL. Cum?

1. Sali de clasa mari de circa 5000 de locuri (cine intarzaie, sta in picioare!) in care sa fie dresati toti cei care sunt implicati in vreun fel in politica sau au de gand sa faca pasul asta.

2. Sa repete timp de 4 ore, cu pauze pentru toaleta si scurte pauze de hidratare: “Nu tot ce au facut cei dinaintea mea la guvernare a fost rau, asa cum nu tot ce am facut eu la guvernare e bine pentru cei care m-au votat”

3. Temele pentru acasa constau in copierea de mana, in 4 caiate studentesti a sloganului mai sus amintit.

Acesta va fi mesajul pe care il voi repeta de cate ori voi avea ocazia, atat in public si in particular cand voi vorbi despre politic. Il voi crede atunci cu mult timp inainte de a ajunge om politic.

Drame

“A venit primavara si eu nu o pot vedea!”

Asa ar putea spune un orb, zilele acestea. Stateam si ma gandeam cat de norocos sunt ca pot vedea culori, multe culori, ca pot simti…orice, ca ma pot bucura dimineata, ca ma pot indragosti dimineata, ca pot vedea dimineata, soarele, roua… In 25 de ani de zile mi-am dat seama o singura data. Idiot… Sunt atatia oameni care (imi pare rau ca folosesc clisee sau par demagogic!) nu pot vedea cerul, nu pot simti iarba umeda sub talpi, nu pot strange in brate un prieten regasit dupa multa vreme… Sunt oameni care nu pot spune “Te iubesc!” sau nu pot auzi aceste vorbe… Trist.

Nu e niciun indemn, e doar o canstatare a superficialitatii mele.

Lichele si pupincuristi

“Iti lingi sefu-n c$r ca sa ajungi un sef mai mic? Da-te-n gatu ma-tii”

Exprimare libera zic! Sa defulam frustratrile! Eu am. Sa tot fie, gramada. Acumulez, acumulez… sper sa nu pleznesc.

Dragii mei ma adresez acum celor carora li s-a-ntamplat sa se trezeasca intr-o dimineata plini de-o ura nemerginita impotriva speciei umane. Ma adresez acelora care, vorbind intamplator cu un prieten(a) sa aiba loc declick care a declansat o ura nebanuita, canibalismul acumulat si reprimat pana atunci.

Asa mi s-a intamplat mie acum, in timp ce ma uitam la Gadea si Cristoiu. Domnii il aveau ca invitat pe contracandidatul Elenei Basescu la functia de secretar general al organizatiei de tineret a PDL - un tip  pe nume Boza.  Functia respectiva e un r%&at, fix pix nu inseamna nimic. Un fel de masturbare a orgoliilor. Dar nu despre asta e vorba. Baiatul nu a facut nimic altceva decat: sa se duca undeva unde bate vantul puternic, sa si deschida slitz-ul si sa inceapa sa se urineze. Pe langa faptul ca si-a udat pantofii si pantalonii, a avut “intelepciunea” de a face “variatiuni” in aer. Va avea o “o mare surpriza” cand va vedea ca lichelele alea nenorocite care nu dau doi bani pe valorile in care tu crezi, ca d-aia, in m%^ii ma-sii ai intrat in partid, or sa-l lucreze de nu se vede.

Ia pune-te tu prietene in locul lui!

Hai sa-ti mai dau niste studii de caz:

1. Seful tau e numit unu’ pe care nu l-ai fi trimis nici sa-ti ascuta creioanele. Unu care a suflat in p%6a sefului tau si care si-a dat seama de potentialul lui. Ia spune prietene ce faci atunci?

2. Este promovat direct “imparat” unu’ care nu leaga subiectul cu predicatul din cauza ca este finul finului?

3. Cum este sa te evalueze la limba franceza un profesor de chimie si sa-ti dea 2 pentru ca habar nu ai?

Mai fratilor, mi se pare mie sau lumea asta e din ce in ce mai aglomerata si din ce in ce mai putini oameni?

Stiu ce imi doresc! “Sa am asa o putere” sa le bag pe toate lichelele astea si limbistii astia nenorociti de au lustruit atatea g$56ze ca puteau sa-si faca spalatorie auto pe o barca, “Biruinta”, sa le dau foc  si sa-i trimit pe mare sa vad cum ard ca sobolanii-n casa si ei si ” ma-sa si zdreanta lor libidinoasa”

Ma bag la un Manson-Fight Song.

Va salut din toata inima!

Ochelari de soare in intuneric….

Nu știu câți dintre voi au fost într-un club de curând. Am fost eu după mult timp. De ce poartă bărbații ochelari în club deși e beznă? O fi oare pentru a parea mai duri ? Dar e bezna… nu-i vede nimeni.O fi oare pentru că îi dor ochii?  De ce nu stau acasă?O fi oare pentru că masculinitatea lor, potența lor exacerbată stă în ochelarii de soare? Sunt sigur că ar trebui să fie mai jos.O fi oare pentru că vor să se ascundă? E adevărat că cea mai bună ascunzătoare e acolo unde nu te caută nimeni.Oameni buni, ăștia nu se uită la ei că le-au crescut  pe spate pene? Bănuiesc că își fac poze, sunt mândri de ele, le arată tuturor. Când vor avea copii și aceștia din urmă vor găsi pozele oare ce le vor spune? “Aici tac-tu era papagal! Să n-ajungi ca el!”

Golani si gentelmani

Pacea eterna va dainui atunci cand ultimul om il va ucide pe penultimul. A spus-o Adolf Hitler. Traian Basescu vrea sa fie instauratorul pacii eterne. Gandeste si actioneaza ca atare. Uneste, desparte, imbina si dezbina, unelteste, combina se iubeste si uraste. Dragii mei colegi de generatie, avem o problema!

Avem un presedinte care e jucator - de ruleta, de cuburi de gheata in paharul de wiskey, de geamparale- dar nu jucator fair-play, nu domn, nu gentleman. Imi pare rau ca am asistat la aceasta trecere, la acest transfer de la gentleman (cum il credeam) la golan.Imi pare rau. Imi pare rau pentru mine, imi pare rau pentru cei care m-au ascultat si au avut incredere in mine si mi-au urmat sfatul si l-au votat. Imi pare rau ca nu mai am curajul sa dau ochii cu toti oamenii -cunoscuti sau nu -carora le-am spus sa aiba incredere in Traian Basescu.

Am incercat sa fac o suma a oamenilor care mi-au ascultat sfatul… nu am ajuns la niciun rezultat… sunt prea multi.  Imi pare rau ca acum nu mai am credibilitate sa spun cuiva cu cine sa voteze. Sper in mai bine! Ca nu traiesc bine, desi am profitat de pe urma acestui om.Ce imi ramane de facut e sa fluier de pe margine, cel putin pentru o perioada, si sa fac pronosticuri. Stateam si ma gandeam ce va fi dupa alegerile parlamentare de anul acesta. Va fi o guvernare PSD + PNL sau una PDL? Cred ca va fi un guvern al PDL minoritar, la fel ca guvernul Tariceanu. De ce? Pentru ca in Parlament vor fi oameni care vor face compromisuri pentru 4 ani de mandat, care nu vor sa lase felia de tort din mana. Cum? Simplu.Dupa alegeri, PDL va avea un scor de 30% care prin redistribuire vor ajunge la 38%, urmat de PSD cu 29% si PNL cu 18%.

Traian Basescu va nominaliza un prim ministru din interiorul PDL, cel mai probabil Elena Udrea, sefa camarilei basesciene (o alta Elena a fost sefa camarilei Regelui Carol), pe care majoritatea parlamentarilor o vor sustine de frica sa nu se ajunga la alegeri anticipate si sa existe riscul pierderii locului castigat in Parlament. Chiar daca PNL + PSD vor fluiera de pe margine, PDL nu le va da atentia.

Vor continua crearea de dosare a slabiciunilor tuturor inamicilor si distrugerea lor prin orice mijloc. Vor continua in campania electorala cu C.P.Tariceanu si se vor termina in 2014 cu unul dintre apropiatii d-lui Basescu. Acest lucru se va intampla daca A.N. nu va reusi sa termine ce a incercat in 2004. E un scenariu fezabil intr-o anumita masura. E o istorie scurta de viata a unui om care a trecut de la golan la gantleman si de la gantleman la golan cu o asemenea usurinta incat nici macar o tara intreaba nu si-a dat seama. Laudat fie F.T.

Cu stima, va dedic acest atricol tuturor celor care au trecut cu vederea greseala mea,

Un gentleman (cu papion)

 

Pentru 5 minute…

Dragii mei,

O prietena buna de-a mea despre care nu auzisem de foarte mult timp mi-a scris un e-mail foarte interesant. Pe mine m-a pus pe ganduri, asa ca il voi posta pentru a-l citi si voi.

Noi, cei nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa  decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, da r avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o da ta.Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”,”Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”. La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit “Licurici”, “Pif”, Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne da deam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne da dea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”.

Noi suntem cei care inca au mai “cerut  prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care da deam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea. Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers” …

Interesant, nu?

Bairamul din apartament si maneaua de la Opera

Ultima data cand am fost la opera am fost tare dezamagit de vestimentatia mea. Erau dame mult mai bine imbracate decat prietena mea si domni care au stiut sa-si asorteze cureaua cu pantofii. Eram mic.. Piesa extraordinara… Nu mai stiu cum se numea… O domnisoara din fata imi perturbase toata atentia…Acum am auzit din nou de Opera Romana.. Nu . nu intr-un banc cu homosexuali, ci a fost datorita unei legaturi neuronale mult mai intense si a unui proces de cercetare mult mai bine structurat.Sambata seara intotdeauna se dau petreceri organizate in apartamente de bloc cu etaje variind intre 4 si 12 (cel putin alea din Militari). Sambata trecuta a fost momentul unei aduceri aminte a experientei profunde de la Opera. Sorin Copilul de Aur, una dintre cele mai promitatoare voci din acest spectru muzical, a filmat un videoclip la Opera pentru piesa “La culcare… Nopate buna”. Nu stiu cum de s-a putut numi asa. Imagineaza-ti cum suna un cantec de leagan zbierat, dar un cantec de dragoste oracait in subwofere? Pe fata aia cred ca nu o va impresiona deloc, iar pe mine nu ma lasa sa dorm.Oare de ce copilul asta, fie el si de aur a filmat piesa in Opera? ce s-a gandit el? Daca la opera se cantamuzica de camera, si manelele se asculta in apartament, apartamentul are una sau mai multe camere deci… se pot canta si manele. Logic, dar neadevarat! Exagerez putin dar observ ca romanii devin din ce in ce ai excentrici: cumparam cicolata Elodia, unii isi bat cuie in cap, il alegem pe Basescu presedinte (voi reveni cu un articol pe tema asta), pe masura ce trece timpul il veneram din ce in ce mai mult pe Ceausescu care (Dumnezeu sa-l ierte!) e mort de 18 ani. Manele la opera si pornografie in biserica… e ceva.

Inca ne cautam asiduu identitatea. Pendulam intre golani si gentlemani. Cei din jurul nostru sunt golanii, iar autoraportarea se face in termeni de domn. Nu stim ce cautam, de unde am plecat, dar si mai grav unde vrem sa ajungem. Poate ca foamea de calitatea si lipsa acestuia a facut sa folosim ca surogat superficialul.

Despre iertare…

Te trezesti somnoros intr-o marti dimineata. E destul de frig afara, asa ca decizi sa iti pui un fular. Mereu te-a incantat acel fular, pentru care ai asteptat atat timp sa-l poti purta. Ajungi in statia de autobuz care mereu e plina. Vine un autobuz ticist cu oameni ingramaditi. Veti fete mai mari, mai mici, intregi, partial, mai rosii, mai galbene, mai vesele, mai morocanoase. incerci sa urci si intr-un final reusesti sa devi o alta fata mai mica sau mai mare, intreaga sau partiala, mai rosie sau mai galbena, mai vesela sau mai morocanoasa. In “orgia totala” din autobuz cineva te calca pe picior si iti spune: “Iarta-ma!”…

Un sarut pe gat te face sa te trezesti din gandurile in care erai afundata. Pe o banca, in parc, cu 3 minute inainte auzisesi un cuplu certandu-se si construiai un scenariu plauzibil pentru cearta lor. Iubitul tau, vazand ca nu esti atenta, ti-a atras atentia intr-un mod cat mai frumos posibil. Ii raspunzi automat cu un sarut aproape indiferent, pentru a nu-ti pierde gandurile. Prea tarziu. Te-a trezit… Deja esti prinsa in realitate cand primesti un mesaj pe telefonul mobil. E fostul tau prieten care iti spune ca i-au facut placere orele pe care le-ai petrecut cu el seara trecuta. Te alinta si iti spune ca te vrea inapoi. Curios, prietenul tau vede si simte ca instantaneu ca cineva i-a retezat picioarele. Fara sa crezi ii spui “Iarta-ma!”

Adesea cerem iertare fara sa credem cu adevarat ca am gresit cu ceva. Fara sa dam socoteala mai intai noua pentru ce am facut. Fara sa ne gandim de doua ori inainte sa facem. O spunem automat fara remuscari, fara nicio implicare. “Iarta-ma!” Il convingi intr-un final pe cel caruia ii ceri iertare sa-i raspunda la fel de neimplicat “Te iert”. Asa si? Ce daca?

Durerea fizica nu o poti alina cu “Iarta-ma!” Cu atat mai putin pe cea sufleteasca. Cand ti se cere iertare pozezi intr-o postura de victima care prin “Te iert” cedezi putin din mila divina. Cand cersesti sau ceri iertare simti o usurare cand ti se spune “Te iert”.

Nu cumva suntem niste impostori ipocriti care urmarim confortul propriu obtinut printr-un simplu “Te iert”? Cum putem noi, oamenii, sa decidem daca gratiem sau nu pe cineva, daca iertam sau nu pe cei care intr-un fel sau altul ne-au intristat, ne-au facut uneori sa plangem, ne-au facut sa stam ingadurati un timp mai mare sau mai mic din viata noastra?

Pozam in Dumnezei, in Iisusi, in mai sfiinti decat Sfantul Petru pentru a ierta pe ceilalti.

Ii iertam pe altii, dar uitam sa ne iertam pe noi inainte de a cere iertare altora. Cautam, cersim, imploram iertare din egoism, pentru ca asa e bine, pentru a sterge cu buretele o greseala cu voie sau fara voie dar niciodata pentru ca suntem convinsi ca am gresit, pentru ca nu am stiut niciodata ce va urma.

Daca iertarea se poate acorda asa simplu de ce mai exista greseala? Sa ne putem erta sau impaca cu cei carora le gresim? Sa cautam vinovati, sa ne asumama greseli, sa dam vina pe altcineva? doar din cauza asta?