Drame
“A venit primavara si eu nu o pot vedea!”
Asa ar putea spune un orb, zilele acestea. Stateam si ma gandeam cat de norocos sunt ca pot vedea culori, multe culori, ca pot simti…orice, ca ma pot bucura dimineata, ca ma pot indragosti dimineata, ca pot vedea dimineata, soarele, roua… In 25 de ani de zile mi-am dat seama o singura data. Idiot… Sunt atatia oameni care (imi pare rau ca folosesc clisee sau par demagogic!) nu pot vedea cerul, nu pot simti iarba umeda sub talpi, nu pot strange in brate un prieten regasit dupa multa vreme… Sunt oameni care nu pot spune “Te iubesc!” sau nu pot auzi aceste vorbe… Trist.
Nu e niciun indemn, e doar o canstatare a superficialitatii mele.
Da, dar sa nu uitam ca nu toti orbii s-au nascut orbi. Nu toate persoanele cu dizabilitati s-au nascut asa, ci unele dintre ele le-au dobandit ca urmare a unor accidente casnice, de circulatie, de munca sau a unor complicatii ale starii generale de sanatate. Oricare dintre noi ar putea ajunge in locul lor. Cati suntem constienti de asta?
Daniel a spus asta la 22/02/2008 la 09:27
dar sa nu uitam ca aceasta fraza e luata dintr-un experiemnt de psihosociologie. Stiu, sunt o lenesa ca nu retin numele cercetatorilor. Ideea era simpla: cersetoria trebuie sa spuna o poveste si sa trezeasca empatie
. Povestea din spatele Filantropicii, the movie.
Aura a spus asta la 27/02/2008 la 22:13