Dumnezeu sau Jolly Joker?

Mi se intampla de multe ori sa ma trezesc dimineata plin de o greata fenomenala. Satul de oameni, satul de bunavointa lor prefacuta, de zambete false, de discutii fara subiect, de vanzatoarea de la care ii cumpar tigari si care-mi ureaza “Sanatate!”, de barbatii care au ca animal de casa pisici, de amabilitatea mimata a tuturor, de formulele de incheiere “Poate ne mai vedem. Da-mi nr de tel…” (”Idiotule, nu am mai vorbit de o mie de ani, ce te face sa crezi ca ne vom cauta acum?!”), de prieteni care suna cand au nevoie, de oameni mici, de oameni pentru care toata viata o reprezinta un compromis, de retete de succes, de idioti.

Acum e campanie electorala… m-am saturat de “lideri politici” moralizatori, de etaloane, de fatarnici, care cand se pupa si se bat pe spate, cand doar se bat; de lozinci mobilizatoare, de fatarnicia asta electorala, de mizeria asta politica.

Ajungi in diverse momente din viata cand nimic si nimeni nu te poate ajuta. Dar absolut nimeni! Ce faci? Te rogi. E ciudat pentru ca stii ca nu ai mai facut asta de mult timp. Cu toate astea iti aduci aminte destul de repede. Urmezi acest ritual asa cum il faceai cand erai mai mic. Te rogi pentru ca nu ai alta solutie. Iti dai seama de cat de ipocrit esti, ai incercat lucruri lumesti si acum cand nu mai ai ce face si simti ca te cureti, incepi sa te rogi. Ti-ai adus aminte de Dumnezeul pe care L-ai uitat, iar acum te rogi sa nu te uite. E ca si cu prietenul. Daca ti-ar da aceeasi replica pe care o gandesti cand te vezi cu  cel care iti cere numarul de telefon?!

 Ne-am obisnuit sa apelam la Divinitate doar in ultima instanta, doar cand am epuizat toate eventualele solutii lumesti. Am trecut de la o lume care se baza la extrem pe credinta si puterea credintei, la o lume pentru care credinta inseamna spectacol.

Nu incerc niciun manifest, nu mi-am schimbat confesiunea, nu am devenit fanatic sunt dpoar niste ganduri care mi-au trecut prin cap atunci cand vanzatoarea mi-a urat “Sanatate!”